Sfântul Andrei – adevăratul Halloween românesc

Una dintre cele mai de groază zi a anului în întreaga lume este considerată Halloween-ul, sărbătorită pe 31 octombrie. Sărbătoarea are origini celtice, dar a fost preluată de multe alte țări din lumea occidentală. Răspândirea masivă a avut loc în sec. XIX-lea, mai ales datorită imigranților irlandezi din SUA. Numele provine de la „All Hallows’ Even”, care înseamnă sărbătoarea tuturor sfinților.

Cele mai întâlnite activități în această zi sunt costumarea în tot felul de personaje înspăimântătoare, sculptarea dovleacului în formă de felinar, pregătirea unor farse sau vizita în locuri bântuite. Copiii merg pe la casele vecinilor cu „Trick or Treat?” (Păcăleală sau Dulciuri?), amenințând gospodarii caselor cu farse dacă aceștia nu-i întâmpină cu dulciuri.

Totuși, această sărbătoare ar avea un echivalent în tradiția românească, și anume 30 noiembrie, de Sfântul Andrei. Se consideră că atunci se deschid mormintele și spiritele morților ies la suprafață. Nu sună mult mai rău ca Halloween-ul, nu? Totuși, vă întrebați de ce am avea nevoie de o astfel de tradiție? Nu ne ajung greutățile din viața reală? Poate că aici, românul a găsit o formă să educe fiecare generație. Intenția poate că a fost să arate că salvarea există.

Chiar dacă de această dată i-au zis „usturoiul legat la ferestre”, alte dăți i-au spus „rugăciunea Tatăl Nostru”, în momente de panică au mai numit-o „iubește-ți semenii”, de fapt mesajul este că tot noi ne putem salva de răul creat de semeni de-ai noștri îndurerați. Salvarea este în noi, tot ce trebuie să facem este să credem, să nădăjduim. Nădejdea credinței ne va înălța și ne va fi prieten întru o viață luminoasă.

Această tradiție parcă nemiloasă de Sfântul Andrei, ne cultivă, de fapt, omenia, salvarea, ajutorul reciproc, bunătatea și speranța. Ce frumos este sufletul de român! Cum a știut el să facă din tragedie și urâțenie, o operă de salvare a sufletului din noi.

Am pregătit pentru 30 noiembrie și o serie de cadouri pentru cei care poartă numele Andrei sau Andreea. Promitem să împărțim în colete și usturoi mai aproape de data cu pricina :D. O fi legendă, n-o fi legendă, prea ne cheamă Arta Tradiției, mai bine e să rămânem în siguranță cu toții. 😉

Cât despre personajul Vlad Dracula, care a atras cei mai bogați oameni ai lumii la o petrecere privată de Halloween la Castelul Bran din Brașov, povestea acestuia este undeva între mit și realitate. Ne-a marcat pe toți interesul unor personalități pentru această petrecere organizată de fondatorii Pay Pal: Peter Thiel sau Matt Danzeisen. S-a vehiculat că până și Elon Musk sau Angelina Jolie au fost pe lista de invitați, deși nu se știe dacă au mai și ajuns, dar au confirmat prezența cu filmulețe pe instagram actori de la Hollywood, precum Adrian Grenier sau actrițe și prezentatoare TV cum sunt Anna Lucinka sau Megan Johnson.

Pe blogul Roxanei B. aflăm despre Bram Stoker, autorul romanului „Dracula” care s-a inspirat din istoria românilor. Doar că „fiind un autor de romane de groază, fascinat de ireal și fantasme, face cunoștință cu un profesor de istorie ungur, care îl pomenește pentru prima dată pe Dracula. Dar acest profesor nu avea cunoștințe temeinice de istoria Transilvaniei, așa că Bram Stoker crede că Dracula a fost un  voievod al Transilvaniei. Își închipuie un voievod din Transilvania, aflat la mijlocul secolului al XXV-lea, care are puteri supranaturale, demonice. Noaptea se preface în vampir și poate călători dintr-un loc în altul, omorându-și victimele, sugându-le sângele. Dar victimele nu mor, ci se vor transforma în vampiri împlinind voia contelui Dracula, putând fi omorâte  cu adevarat doar dacă li se înfingea un țăruș în inimă. Acțiunea romanului se petrece pe teritoriul României, iar finalul romanului se termină cu omorârea contelui-vampir de un grup de britanici și astfel binele triumfă.”

Scurt istoric de pe același blog senzațional pentru recenzii de cărți și călătorii, ne ajută să înțelegem de ce se face această asociere

„Vlad Țepeș s-a născut în Sighișoara, devenind domnitorul Transilvaniei, pe atunci Ţara Valahiei. Tatăl său, Dracul, a fost cavaler al Ordinului Dragonilor, care avea că scop stoparea extinderii otomane. De mic copil, a fost la curtea otomană trăind ca ostatic al turcilor. A fost informat pe perioada copilăriei cum i-a fost asasinată familia semănând multă amărăciune în suflet, încât a ajuns să pedepsească jupuind și trăgând în țeapă pe cei ce nu i se supuneau regulilor lui. Legenda spune că a fost un personaj foarte crud și însetat de sânge și, te miri din ce nimicuri, punea să le fie tăiate nasurile sau degetele celor pe care îi credea vinovaț,i iar pedeapsa lui favorită era trasul în țeapă. Multă vreme i s-a spus Vlad Dracula, dar după moartea lui a rămas în  istorie că Vlad Țepeș, cel care trăgea în țeapă cu multă plăcere.”